George Bacovia - Monosilab De Toamna


Toamna suna-n geam frunze de metal,
Vânt.

În tacerea grea, gând si animal
Frânt.

În odaie, trist suna lemnul mut:
Poc.

Umbre împrejur într-un gol, tacut,
Loc.

În van peste foi, singur, un condei
Frec.

Lampa plânge... anii tai, anii mei
Trec.

Sa ma las pe pat, ochii sa-i închid,
Pot.

În curând, încet va cadea în vid
Tot.

O, va fi cândva altfel natural,
Bis.

Toamna suna-n geam frunze de metal,
Vis.
Ma amuza aceasta poezie....:D ...

Gand...

Ce pacat ...ca nu ma pot multumi cu doar un simplu "Multumesc"...:)
Idealul meu e altul ...doresc alceva, pentru un singur lucru lupt...si parca as lupta in zadar...

Vremea de afara parca imi simte gandurile..si e si ea trista....
Tot ce imi doresc e sa fi cazut inca o data in mrejele acelui "lucru" .., dar sa nu fi cazut degeaba, sa ma aleg cu el, pentru el mai sunt pe Pamant.

Amin

Si`mi umezesc putin ochisorii ...aia uscati pe care`i stii ...aia care rar lucesc ....aia care privesc atatea lucruri ne/semnificative....
Pustie e lumea asta fara un poem de ceva..de o picatura de..d`aia stii...adica eu stiu?....Dragoste...picatura de dragoste e ceea ce inverzeste uscaturile din sufletu asta amar ...inecat cu atatea probleme zilnice..periodice cum or fi ele...
Tot iti seaca sufletul....