Mihai Eminescu

De ce nu-mi vii?

Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?

În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!

Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!

Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

Gand...

Ce pacat ...ca nu ma pot multumi cu doar un simplu "Multumesc"...:)
Idealul meu e altul ...doresc alceva, pentru un singur lucru lupt...si parca as lupta in zadar...

Vremea de afara parca imi simte gandurile..si e si ea trista....
Tot ce imi doresc e sa fi cazut inca o data in mrejele acelui "lucru" .., dar sa nu fi cazut degeaba, sa ma aleg cu el, pentru el mai sunt pe Pamant.

Amin

Si`mi umezesc putin ochisorii ...aia uscati pe care`i stii ...aia care rar lucesc ....aia care privesc atatea lucruri ne/semnificative....
Pustie e lumea asta fara un poem de ceva..de o picatura de..d`aia stii...adica eu stiu?....Dragoste...picatura de dragoste e ceea ce inverzeste uscaturile din sufletu asta amar ...inecat cu atatea probleme zilnice..periodice cum or fi ele...
Tot iti seaca sufletul....