Intotdeauna trebuie sa existe ceva sa imi impiedice fericirea si starea de bine. Tot timpul trebuie sa existe ceva si daca nu exista, se naste...Iar cand daruiesti prea mult esti luat peste picior, batjocorit.De ce niciodata dragostea,iubirea cum vreti sa ii spuneti nu se poate intelege cu psihicul?!!Sufletul naste sentimente, sentimente de tot felul, unele fara sens, iar altele cu.Sentimentele deseori in sufletul meu nu se inteleg cu ratiunea.Mereu trebuie sa fie polii opusi.De asemenea si cauzele sunt minore, dar cateodata au sens.De ce sa ma supar din cauza unor nimicuri, de ce sa sufar la infinit chiar daca sunt implinita la momentul de fata, daca mi-am vazut visul realizat -unul dintre ele- de ce mereu sa fiu eu cea care ma pune in situatia vinovatului si de ce imi imaginez lucruri care nu au noima?
Nu stiu daca este depresie, daca am vreo boala...vreau doar sa fiu toleranta, mai mult de cat sunt acum...sa inchid ochii si sa tac cat pot eu de mult, sa indur, sa inteleg, sa apreciez mult mai mult...eu fac totul pe dos chiar daca sufletul meu gandeste asta...
Lacrimile mi se scurg mereu, chiar daca nu as vrea.Mereu intervine ceva sa imi spulbere clipa de fericire sau nu stiu de orice alta stare pe care as avea.Ma simt constransa de faptul ca nu sunt puternica psihic..ca nu pot depasi momentele asa cum trebuie si ca deseori imi ia timp sa ma gandesc bine la ce am spus/facut inainte si sa revin, sa imi dau seama ca gresesc.
Am incercat de »n » ori cu « n » solutii...Dumnezeu a fost singurul care m-a scos din abis, ca astfel nu mai eram pe pamant...
Vreau sa fiu si sa ma simt mai bine si sa lupt contra celui care ma doboara-raul- ;-observ ca ma impresoara si nu stiu cum sa il alung sa imi fie bine si mie- ;-cand am acum inca pe cineva langa mine trebuie sa ma impresoare si sa se napusteasca asupra mea sa ma distruga pshic si mai ales sufleteste-...
Postări
